Fornitore di l'equipaggiu di formatura di rotuli

Più di 28 anni di sperienza di fabricazione

Stuck in una biblioteca in una tempesta di neve, cinque vite diverse si riuniscenu.

微信图片_202209141524504 微信图片_20220914152450 t3 微信图片_20220819160517 T-grid_06 微信图片_202209141524502 T R (1) R (1) OIP (1) OIP (2) 2d645291-f8ab-4981-bec2-ae929cf4af02

A neve empiia u so appartamentu è pressu nantu à i so pedi, facendu chì i so pedi eranu in sacchetti di plastica ghiacciati. Hà pruvatu à andà in giru à u latu di l'edifiziu, ma i so pedi s'hè appiccicatu in a neve profonda. Era quasi finu à i so ghjinochji, è a parte di u so cervellu chì ùn hà micca registratu segni di una sobredose di opioide hà registratu a quantità di neve in scossa.
Andò avanti, trascinendu segni in a so mente. Ùn mi svegliu è ùn rispondi micca à a mo voce o u toccu. A respirazione hè lenta, irregulare o fermata? I vostri pupi sò chjuchi ? Labbra blu? Sintia u so corpu friddu da u fretu. E so labbre puderanu esse blu in questu tempu avà, ma cumu puderia sapè s'ellu era blu da una sobredose o da u friddu ? A neve si strinse sottu à a cuda di a so cammisa è sciddicò in u spinu di i so pantaloni. Si cuntinueghja à muvimenti, ignurante di u so prugressu laboriosu, cuntinuendu à capì i resti di e lezioni ch'ella avia amparatu. Battitu di core lentu? Pulse debule? Un friddu curria in a so spina, è ùn avia nunda à fà cù u cardigan bagnatu appiccicatu à a so pelle. Cosa da fà se u tippu ùn respira micca? Si deve esse datu prima CPR? Un nodo strinse in u so stomacu, è u so cervu era subitu viotu di tuttu ciò ch’ella avia amparatu in sta lezziò. Des branches de pin pendaient comme des rideaux épais, lui bloquant la vue de l'homme à l'intérieur. U ramu era curvatu più ch'è Nora avia imaginatu per via di l'arbulu, i so agulli di pinu appoghjanu nantu à a neve, chì era ammucciatu d'aguglie verdi appiccicate à a terra cù u so pesu.
À traversu i rami fradici, ùn pudia distingue chè a so figura, chjosa nantu à un troncu grossu, u so core batteva cusì forte chì i pulmoni si strinsenu. Quand'ella avia nove anni, s'immerse di novu in u dopu meziornu, cacciendu a basura ogni luni. Ùn ci era nè neve, ma era cusì fretu chì l'aria era nebulosa cù u so fiatu, è era cusì cuncentrata ch'ella ùn hà micca avvistu à Mario chjinatu in l'erba marrone, u zombie da i so incubi. Ella gridava cusì forte chì u cane di u vicinu cuminciò à ululà. Avete salvatu a so vita, i paramedici li dissenu dopu.
Si alluntanò i so membra rigidi è si truvò piatta sottu à un arburu, spinghjendu i pinsamenti di Mario da latu per fà spaziu à a scatula in manu è à l’omu in terra. A neve in u spaziu riparatu era pocu prufonda, è in pochi sicondi era vicinu à ellu, i so pinsamenti buzzing. Mettite a ghjente nantu à e so spalle. Pigliate u dispusitivu da a scatula è sguassate u plasticu. Tuttu pare simplice quant'è impedisce à un idiota di overdosing in opioids in classe. Ma questu ùn piglia micca in contu a tempesta d'una volta in una dicada o quantu freti i vostri ditte anu pigliatu i picculi anguli di plastica di u pacchettu. Chjese l'ochji è strinse a testa. Calma, Nora ! Ella andò avanti. Verificate prima. Stendu in un angulu stranu, appoghjatu bassu contru à un troncu d'arburu. A pelle di u so fratellu era grisgiu, e so labbra blu scuru, è era sicura ch'ellu era mortu. S'è tù ùn m'avissi trovu, dissenu, saria mortu, è dopu lasciò una voce rauca da u so lettu d'uspidale. Ùn sò micca ciò chì faria senza voi Pesche.
I labbre di l'omu eranu turchini è i so ochji chjusi perch'ella ùn pudia vede i so pupi. Li pusò duie dite nantu à u polsu, ma truvà u so pulsu cù i so diti friddi paria un compitu impussibule, cusì appoggiò u so capu nantu à u so pettu, ignurandu a lana mischjata cù u so mantellu, l’odori umidi in i tessuti. U so core batteva, ma pianu pianu - troppu pianu, pinsava ella - è u so fiatu sonava cum'è un'onda chì ùn ghjunghjia mai à a riva.
"Nora?" Ella ùn si vultò. Ancu in tali mumenti, a voce di Frodo hè sempre ricunnoscibile, è Nora hè tantu luntanu da a so unione chì si senti cum'è un straneru per sè stessu.
Ogni settimana, u Colorado Sun è u Colorado Humanities & Center For The Book presentanu un estrattu di un libru di u Colorado è una entrevista cù l'autore. Ogni settimana, u Colorado Sun è u Colorado Humanities & Center For The Book presentanu un estrattu di un libru di u Colorado è una entrevista cù l'autore. Каждую неделю The Colorado Sun и Colorado Humanities & Center For The Book публикуют отрывок из колорадской книги и интервью с автором. Ogni settimana, u Colorado Sun è u Colorado Humanities & Center For The Book publicanu un estrattu di u libru di u Colorado è una entrevista cù l'autore.Ogni settimana, u Colorado Sun è u Colorado Center for the Humanities and Books publicanu estratti da i libri di Colorado è interviste cù l'autori. Esplora l'archivi SunLit à coloradosun.com/sunlit.
"Pensu chì questu omu hà overdose", dice, i so denti chiacchinu, e so parolle balbettavanu. "Avemu da mantenelu nantu à a so spalle in ogni mumentu".
Frado l'hà fattu, è Nora era grata ch'ella ùn era micca sola, ancu cù qualcunu chì sapia megliu cà ella cumu per salvà qualcunu da una sobredose. A classe hè stata utile, ma ancu calmante è rilassante, micca per tuttu realista. In fatti, era l'odore di l'erba dura nantu à i so ghjinochji, a puzza di sacchetti di basura chì crepitavanu intornu à ella, l'urli di zie, è u sonu di i fanali di l'ambulanza chì spruzzavanu a faccia zombificata di u fratellu.
Ella cercò u saccu, i minusculi bordi di u plasticu scivolavanu da i so diti bagnati finu à ch'ella gridava di frustrazione. "pancake!"
L'hà sbulicatu in a so manu, pusendu u so pollice nantu à u pistone è duie dite à ogni latu di a bocca, chì si sbandava in l'aria, scuzzulate i so musculi. Ella ùn vulia micca chì questu omu mori. Micca quandu ella pò fà qualcosa per salvà. Perchè hè quì, morendu, solu ? Hà una moglia chì pienghje per ellu ? figliolu? Sò mai stati in i carrughji cum'è ella, sintendu chì era inutilità di circà à qualchissia ind'a fossa chì si face più è più grande in u pettu ? Ùn lasciarà micca more, ma teme ch'ella sia troppu tardi.
Ella corse a so manu nantu à u so collu, alzò a testa è inseria a bocca in a so narina sinistra finu à chì i so dite toccu u so nasu, poi pressu u pistone.
SunLit presenta novi estratti di alcuni di i migliori scrittori di u Colorado chì ùn sò micca solu affascinanti, ma ponu luce nantu à quale simu cum'è cumunità. leghje più.
L'hà tiratu per e spalle, Frodo u spinta in u spinu, è si movenu rapidamente l'omu à u so latu, è ella misu a so manu sottu à u so capu. Nora guardò in faccia, aspittendu segni di l'azzione di a droga. Puderia succede rapidamente, o puderia piglià uni pochi di minuti - si ricurdò di quella parte. U corpu di Mario si strinse cum'è un pesciu mentre li strinsenu u pettu una volta è una volta. Ùn hà micca rispostu, era mortu.
A pelle di l'omu pare grisgiu. Ella sentia un dulore in a so mandibula, chì ella ignorava mentre aspittava, quantu era friddu è...
Fradu annunziò, cacciò u so telefonu da a sacchetta è intrì i numeri. Iè, ciao, questu hè ...
À quellu mumentu, l'omu s'arrizzò, i so ochji eranu rossi, a so pelle era pallida, ma micca grisa cum'è prima, è u turchinu di e so labbra sparì. Pigliò u telefuninu da a manu di Frodo. Sbarcò nantu à a neve. "No, senza spitali. Sò bè, dannazione, sò bè ​​".
Si spinse finu à chì i so ghjinochje s'incurvavanu è e so mani eranu in terra, cum'è s'ellu puderia cascà. E braccia di Nora sò stese ma fluttuanti in l'aria, micca cumpletamente in cuntattu cù l'omu, ma pronte à sustenelu s'ellu cumencia à cascà. Frodo pigliò u telefuninu è guardò à Nora, cum'è aspittendu a so decisione.
"Lewis, eh? Pensu chì avete overdose. Mi manchi, uh... "Ed cuminciò à tremà viulente, l'adrenalina si filtrava da ella, lascendu i musculi friddi da u ventu è a pelle intorpidita cum'è una coperta bagnata. Mettila nantu à ella.
Lewis la fissò un'occhiata, poi si girò cum'è s'era indagando l'area: Frodo, u telefuninu, a neve, a so carta di biblioteca, è una fattura di dollaru arrotolata accantu à un saccu di plastica in terra. Lentamente è goffamente, pigliò u billetu è u saccu è li infilò in a so sacchetta, poi si pusò nantu à i so tacchi, strofinendu a faccia cù una manu.
Nora fighjulava a so sacchetta, surpresa di vede ch'ellu prutegge qualcosa chì quasi u tomba, è si sentia un pocu nausea. Ella lampò. "Signore, duvete esse esaminatu da un paramedicu per assicurà chì site bè. Quandu sta medicina finisce, pudete ancu overdose. È ci vole à esce da un ch-friddu "- tormenting u so corpu cù shivers - usatu idda hè. L'abbracciò, circandu di scaldàla. U mantellu drappatu nantu à e spalle era troppu caldu, è respirava l'odore di mela è di qualchì omu di furesta. Si trimulò, ringraziata di u tregua di l’aria fretu, è si rimarca chì Fradu, senza mantellu, stava sopra à ella cù un telefuninu in l’arechja.
"Hà datu qualcosa in u nasu. Iè. Si svegliò, pusendu è parlendu. Tuttu hè bè ".
Frodo hà pigliatu u telefuninu da l'arechja. "Ùn anu pussutu truvà nimu chì puderia vene à noi in u mumentu. E strade eranu chjuse è ci sò stati grossi accidenti in ogni locu. Anu dettu chì lasciallu entre è fighjate.
Lewis s'arrizzò, ma si appoggiò assai à un arbre. Nora hà rimarcatu e so mani - calli grossi, a pelle di i so ditte strappata è dura - è u so pettu cuminciò à dulore à u pensamentu di quantu duverebbe ferillu.
"Hè cc-offee, tt-ea è cioccolata calda", dice à traversu i labbra inturniati. Si ricurdò di u ghjornu di a settimana passata quandu si n'andò à u bagnu. Cume si tennia a testa in giru è ùn scontrava guasi mai i so ochji, cum'è s'ellu ùn esistia s'ellu ùn pudia vedelu, cum'è s'ellu era invisibule. "Hè assai fretu quì, Lewis. Puderaghju aduprà qualcosa calda. Ha, è voi?
I so ochji parianu fissi nantu à i so calzoni friddi è i so scarpi flimsy, ma ùn a fighjulava sempre. Una stanchezza prufonda hà marcatu di larghe righe nantu à e so guance, è daretu à Nora sentia chì qualcosa s'affacciava.
Ci era un forte bang sopra à i so capi, dopu un fischiu, è pocu luntanu da l'arburu induve s'eranu riuniti, un ramu tamantu cascò in terra. Nora ùn pudia crede i so ochji.
Ella annuì è si vultò versu Lewis. "Per piacè, Lewis, venite cun noi. Per piacè?" Ella sentia una disperazione sorda in a so voce. Disperata perchè sapia ch'ella ùn pudia micca lascià quì à morse congelate, ma ùn sapia micca fà per mettelu senza ferisce à nimu. Pensava digià à u so fratellu. Cumu ùn l'avia micca vistu dapoi parechji anni è solu intesu parlà di ellu. E so mani strinse in pugni. Ella duveria lascià Lewis in. Questa volta hà pruvatu à mantene a so luce di tonu. – Ci hè u caffè. Ùn saria micca bellu avè qualcosa di caldu da beie avà ?
Lewis s'alluntanò da elli, si vultò, è per un secunnu u so core batteva, ella pinsava ch'ellu si ne andava, ma dopu si firmò è paria di cambià d'idea. "Bè", disse.
Nora espirò, liberando u calore tempurale. - Va bè, Lewis. Va bè, andemu allora, va bè ? Aghju ancu prumessu chì ùn vi daraghju micca una nova carta di biblioteca.
Frodo sbuffò, è Nora vide chì e spalle di l'omu s'alzavanu è falavanu. Sospiru ? ride? Va bè. Tuttu ciò ch'ella importava era di ottene ellu.
Frodo guidò a strada è marchjò pianu pianu da sottu à l'arbulu in a neve più prufonda, u ventu chì soffiava fiocchi umidi in i so ochji è a bocca è ùn videndu nunda chè biancu finu à ghjunghje à a biblioteca. Nora entra è truvò chì tuttu l'infernu era statu distruttu.
"Nora!" Marlene stava à a scrivania di Nora, a manu chì teneva quella di Jasmine. "Vi dicu, sta zitella ùn hè micca bona.
Nora vole chì Lewis si calmi, poi si mette in una sedia, si toglie i so stivali di gomma è beie una tazza di tè caldu. Ùn vulia micca trattà cù Marlene. Ma a zitella paria arrabbiata è spavintata, è per un mumentu Nora si vide inginocchiata nant’à l’erba – cù lacrime nantu à e guance, a bocca torciata – fighjendu à Mario partì nantu à una barella. Ella strinse i denti, è oghje, micca per a prima volta, sperava in Charlie. Sapia parlà à Marlene.
Nora s’avvicinò, tenendu l’ochji nantu à a vechja. Quand'ella parlava, c'era un friddu in a so voce. "Lascia a manu, Marlene. Immediatamente.
Marlene fighjulava a zitella è si ritirò, lassendula, apparentemente sorpresa ch'ella l'avia ancu pigliatu a manu. "Oh, ma hà arrubatu u libru, Nora. "Sò ch'ella ùn faci micca cose belle, face droghe in a biblioteca, parla à u telefunu, porta cappelli", disse, cum'è s'ellu pensava chì queste azioni eranu altrettantu sbagliate, ma micca cusì entusiaste.
À quellu mumentu, e luci s'alluntanu è si spegnenu di novu, è tutti i telefoni cellulari in a stanza urlavanu piercingly. Marlene si alzò.
Frodo hà pigliatu u telefunu. "Questu hè un avvisu di u clima. E timpeste sò forti è e strade sò ancu peggiu. Ognunu hè cunsigliatu di stà induve sò.
Marlene andò à a finestra è guardò fora. "Te l'aghju dettu", disse, a so voce più vechja è più debule chè e forze di a natura Nora sapia. "Cum'è a tempesta di u 2003, solu peghju".
U ventu è a neve battevanu contr'à i finestri, i lumi s'eranu spenti è l'umbri empianu l'anguli di a vechja biblioteca cum'è muffa. I ricordi di vechji timpeste si sparghjenu cù a luce cambiante. S’increpava in l’aria intornu à ella, ballava cù u panicu è u timore chì era diventatu u so cumpagnu famusu, u so fratellu fora, solu è soffrendu, è ùn ci era nunda ch’ella pudia fà.
"A mo nanna vole sapè s'ellu possu stà quì finu à ch'ella vene per mè?" Molly lanciò un'occhiata laterale a Marlene, serrando i denti. "Ùn hè micca ch'e vogliu stà vicinu à ella, ma chì u mo babbu hè fora di a cità è ùn vogliu micca chì a mo nanna sia quì. Hà una vista assai povera ".
Nora hà apprezzatu a ghjente intornu à ella. Jasmine s'agita avec le cordon de la salopette, l'en tirant d'un côté et de l'autre. A zitella ùn paria più di quindici anni, è prubabilmente s’era vargogna, cum’è una zitella adulescente, davanti à tanti adulti scunnisciuti, soprattuttu unu chì l’accusava d’arrubbari, è un altru pienu di spine in l’entrata stretta puzza. Lewis sciddicò à a terra, appoghjatu in daretu à u quadru di a porta, stancu. Ridacchiò è guardò Nora. "Pensu chì avete dettu chì ci saria u caffè."
Frodo s'appoghja contr'à Lewis, i braccia incrociati nantu à u so pettu, è guardò à Nora cù una spressione ch'ella ùn hà micca capitu bè. I so capelli marroni eranu bagnati è u so surrisu era caldu quandu i so ochji si scontranu.
À a finestra, Marlene paria esse persa in pensamentu mentre fighjulava i fiocchi di neve. "Aghju scavatu per trè ghjorni in una fila prima di truvà a mo vittura", disse. "Senza una settimana di interrupzione di l'energia, aghju avutu à scioglie a neve per piglià l'acqua".
L'ultima tempesta hè solu u principiu. Ciò chì seguita hè stata una seria di ricuperazione dolorosa è ricaduta, speranza è senza casa, cù u fratellu di Nora in picculi pezzi, poi in pezzi grossi, cum'è un edifiziu sbriciolatu cù u tempu. Sta tempesta ùn hè micca sfarente, cum'è Mario hè feritu in un locu solu è Nora pò fà qualcosa.
Ella fissò un'occhiata à Lewis, e so mani si movevanu avanti è avanti nantu à i so pugni, cum'è s'è u sintimu era appena tornatu à elli. L'unica diffarenza cù sta tempesta hè chì hè cù i gusti di Lewis, Marlene è Jasmine chì anu bisognu di un locu sicuru. Hè ciò chì li pò dà, hè ciò ch'ella pò fà.
Nora surrisu, battì e mani, è disse: "Ci hè un locu megliu per stà ingaghjatu chè a biblioteca?"
Melissa Payne hè l'autore più vendutu di Secrets of the Lost Stone, Drifting Memories è A Night with Multiple Endings. U so novu rumanzu hè The Light in the Forest. Melissa campa à i pede di e Muntagne Rocciose cù u so maritu è ​​i trè figlioli, un mistieru amichevule è un gattu assai rumoroso. Per più infurmazione, visitate www.melissapayneauthor.com o trovala in Instagram @melissapayne_writes.
U ghjudice crede chì l'accusazione di u Senaturi di u Statu Pete Lee hà patitu a causa di a misinformazione presentata à u grand jury.
Ahmad Al Aliwi Alyssa hè sempre trattatu à l'Hospital Psichiatricu di Statu, è micca in ...


Tempu di post: 22-oct-2022